Gradina-mi inalta ziduri de piatra..
Copacii prinsi de maini tremurande..
Te-nconjoara
izvor de ramuri crescande .
Atingeri serpuite
pe picior
Ierburi mici se agata inrourate de dor.
Nu stiu ca tu esti demon
..si zbori..
Adevarat..n-am flori..
Dar am batai de flutur' alb
Si –mi cern amurgul in umbre si lumini
Si vantu-mi soptit in suflu rece si cald
Iti freamata pe buze si-n priviri..
Si porti de fier atat de grele
Incat nimeni sa nu-ti stearga
Noaptea.. urmele.
Si-acum tu vrei in zbor
S-aprinzi gradina toata
Sa-mi scrii misel ,
La inceput de randuri,
"A fost ca niciodata.."
