Portile de fier
Singure-au ramas a strajui
Scrumul din gradina
Si pagini cu noi risipite-n fasii..
Cand intunericul e rece si gol,
Doar fierul mi-e brat a ma feri
De primul trecator
Ce va minti.
Cu teama-nvelita in rugina
Adorm fara somn
Si portile raman a strajui
Moartea din gradina.

de dupa noi

Ieri seara,
vantul matura idei
ratacite de-asta vara
pe sub usi si pe alei.
Eu ramaneam in urma lui,
idee a nimanui..

Rugaminte (in loc de rugaciune)

Am sa te rog sa ma ierti
Ca vin spre tine
Cu-acelasi rol
Prin care-am pus vise-n
palma lor-
doar pentru-a le strange
mai tarziu,
pumnul mai usor..
In fata ta,
primul spectator cu pumnii stransi,
Copilul continua sa-nsire pe scena
pasi desculti
Si sa-ti cante soptit,
Cu ochiul plin
de zbor zdrobit..
As vrea sa il opresc,
Sa trag cortina peste noi
Si..sa-ti marturisesc.
Doar ca..aici..
N-au fost niciodata doi.
Am sa te rog sa ma ierti.

Gradina-mi inalta ziduri de piatra..
Copacii prinsi de maini tremurande..
Te-nconjoara
izvor de ramuri crescande .
Atingeri serpuite
pe picior
Ierburi mici se agata inrourate de dor.
Nu stiu ca tu esti demon
..si zbori..

Adevarat..n-am flori..
Dar am batai de flutur' alb
Si –mi cern amurgul in umbre si lumini
Si vantu-mi soptit in suflu rece si cald
Iti freamata pe buze si-n priviri..
Si porti de fier atat de grele
Incat nimeni sa nu-ti stearga
Noaptea.. urmele.
Si-acum tu vrei in zbor
S-aprinzi gradina toata
Sa-mi scrii misel ,
La inceput de randuri,
"A fost ca niciodata.."

My Magic Man

neterminat

Chestiutza