Vis in padure

In lumea cu siluete
tesute cu fir negru
pe-o panza de ceata,
noaptea e straina
de-amara dimineata.
Si totusi intunericul suspina
avid de nesfarsit..
in timp ce ochiul cuminte se lasa umbrit.
Aici imbratisarea nu cunoaste brate,
dorinta nu leaga priviri,
doar picur marunt si rece
cade in marturisiri..
Nu-si gaseste loc aici trecutul,
nu exista a-ti aminti, a uita, a trece
Aici imi pare ca-ncremeneste - inceputul.
Si tremur de viata
prin tample spre umeri imi coboara,
ma umple si ma-nalta
sub apasarea ta usoara..