Sufla-i vant peste gene,
innoada-i clipa in regret..
Mi-e gandul vuiet..
Pamant in glezne
mai sus opreste-l langa piept,
lasa-l sa asculte –ntaia oara
bataia inca nerostita
si fa-i povara
vesnic retraita,
plecarea.

Vis in padure

In lumea cu siluete
tesute cu fir negru
pe-o panza de ceata,
noaptea e straina
de-amara dimineata.
Si totusi intunericul suspina
avid de nesfarsit..
in timp ce ochiul cuminte se lasa umbrit.
Aici imbratisarea nu cunoaste brate,
dorinta nu leaga priviri,
doar picur marunt si rece
cade in marturisiri..
Nu-si gaseste loc aici trecutul,
nu exista a-ti aminti, a uita, a trece
Aici imi pare ca-ncremeneste - inceputul.
Si tremur de viata
prin tample spre umeri imi coboara,
ma umple si ma-nalta
sub apasarea ta usoara..

Azi mi-e sufletul intors,
casa cu obloane trase
peste noi,
peste..nimic.
Din paharele ramase
cantec mut a ne'mplinire
leaga vis de amintire..
Si mai plans ca o placa de mormant
patul ma-mpietreste-n somn.
Azi regret ca inca sunt
ce-n teama mea
invatasem a uita
..sunt om.

Portile de fier
Singure-au ramas a strajui
Scrumul din gradina
Si pagini cu noi risipite-n fasii..
Cand intunericul e rece si gol,
Doar fierul mi-e brat a ma feri
De primul trecator
Ce va minti.
Cu teama-nvelita in rugina
Adorm fara somn
Si portile raman a strajui
Moartea din gradina.

de dupa noi

Ieri seara,
vantul matura idei
ratacite de-asta vara
pe sub usi si pe alei.
Eu ramaneam in urma lui,
idee a nimanui..

Rugaminte (in loc de rugaciune)

Am sa te rog sa ma ierti
Ca vin spre tine
Cu-acelasi rol
Prin care-am pus vise-n
palma lor-
doar pentru-a le strange
mai tarziu,
pumnul mai usor..
In fata ta,
primul spectator cu pumnii stransi,
Copilul continua sa-nsire pe scena
pasi desculti
Si sa-ti cante soptit,
Cu ochiul plin
de zbor zdrobit..
As vrea sa il opresc,
Sa trag cortina peste noi
Si..sa-ti marturisesc.
Doar ca..aici..
N-au fost niciodata doi.
Am sa te rog sa ma ierti.